Îmi aduc aminte zilele geroase în care povesteam lipiţi cu spatele de teracota pe care o adoram, cu drag îmbâcsită cu lemne ca să nu "simtă frigul nepoţii" şi în care pierdeam ore întregi departe de orice realitate a zilelor de astăzi, jucând ţântar sau îndopându-ne cu orice puteai găti cu multă răbdare pe plita acelei sobe care te punea la încercare în fiecare dimineaţă.
Mi-am dat seama că aceste amintiri ţin de cald mai mult decât acea teracotă. Mi-am dat seama că aceste amintiri simple îmi sunt cele mai dragi. Mi-am dat seama că aceste poveşti şi obiceiuri le voi transmite gândindu-mă la tine cu acelaşi dor. Poate într-o zi o să stăm iar cu orele în jurul plitei ca să facem "treabă" împreună, doar noi doi, aşa cum am făcut încă de când am început să-mi conştientizez copilăria.
Poate într-o zi o să-ţi revăd zâmbetul sincer, iubitor şi simplu.
Poate într-o zi o să revăd zâmbetul tuturor celor pierduţi în anul care abia s-a încheiat.
No comments:
Post a Comment