Code word: Pasiune

Mi-a spus cineva nu de mult timp că tot ceea ce fac, fac cu o pasiune nemaipomenită. Mi-am dat seama în acel moment că persoana respectivă a văzut prin mine mai repede decât o fac oameni dragi care mă știu de o viață. Pasiunea este un element vital pentru fericire și da, mi-am vândut o parte din suflet ei cu mult timp în urmă.
Investesc pasiune în ce aleg să fac, în cine aleg să mă pierd și îmi întind plasa în diverse domenii din pasiune.
Iubesc cu pasiune, creez cu pasiune și sunt forțată uneori să renunț dintr-o pasiune care-mi poate face rău.
Dar unde am fi fără strop de pasiune? Cât de simplă ne-ar fi viața?

Determinare

Am luptat pentru multe în viață. De fapt, nu cred că mi s-a oferit vreodată ceva fără să necesite o sforțare mai mult sau mai puțin supraomenească din partea mea. Mi s-a spus că nu am răbdare, mi s-a spus că lucrurile sunt hotărâte într-un anumit fel și nimic din ce aș face nu le va schimba. Nu m-am lăsat învinsă de aceste cuvinte. De ce? Pentru că doar tu ca individ singular îți știi limita puterilor. Și nu, nu accept ca lucrurile să fie într-un anumit fel fără să fi dat tot ce pot ca să încerc măcar să le schimb. Nu vreau să intru într-o luptă cu a mea conștiință mai târziu (fiindcă ea chiar știe secretul doborârii mele).
Am așteptat o modalitate de a rezolva lucrurile și de data asta, m-am întrecut în inventivitatea metodelor de a ajunge în punctul dorit, am dat dovadă de mai multă răbdare decât m-aș fi crezut capabilă. Dar poate m-am săturat. M-am săturat să aștept să se ivească soluția din nori, doar pentru că așa "este scris". Cine spune asta? De ce n-aș putea să creez eu o soluție?
Fie că ne place sau nu, trăim, simțim și ne proiectăm involuntar în funcție de imaginea noastră în celalalt. Undeva pe drum poate chiar pierdem și o parte din identitatea noastră; preferăm să ne lăsăm absorbiți. Dacă suntem într-adevăr îngenuncheați, este doar pentru că am acceptat asta. Da, de bunăvoie și nesiliți de nimeni.
Poate ar fi cazul să reconsiderați ce importanță aveți pentru voi, nu pentru ceilalți. Poate ar fi cazul să încetați să mai așteptați miracole și să depuneți eforturi de titan ca să obțineți ce vreți. Și să-mi dați sfaturi inutile.
O să încerc să-mi ascult propriul sfat; era o vreme când o făceam.

Goliciunea sufletului

Astăzi am dat peste un citat parcă extras din inima mea. Nu pot să nu îl pasez mai departe:
"Cel mai uşor este să răneşti sufletul cuiva, căci sufletul umblă desculţ şi paşii lui culeg toţi spinii unei zile." (Gabriel Liiceanu)

Zboară

Ne cățărăm pe vis, ne agățăm cu speranțele de lianele sale plăpânde și ne zbatem să îi întărim rădăcinile.
Care ar mai fi bucuria vieții dacă nu am visa chiar și atunci când ochii ne sunt orbiți de soare?

Renunţare

Oare câtã voinţã şi câtã tãrie de caracter poate sã conţinã o singurã persoanã? Care este sursa lor? Care ar fi limita? Şi cum o gãseşti?
Limita mea s-a rãtãcit probabil undeva pe drum…

Culori

Ce ar fi să fii tu scriitorul, iar eu o simplă cititoare? Tu artistul, iar eu un mulaj care-ți conturează miile de gânduri?

Universul iubirii

O iubire construitã-n timp şi consolidatã de greutãţi depãşite prin fidelitate şi o încredere reciprocã de neclintit, mi s-a pãrut întotdeauna forma idilicã de afecţiune şi cea mai de dorit.
Cea mai de duratã, cea mai intensã şi cea mai realã. Pentru cã viaţa nu este un râu limpede de munte mirosind a petale de lãcrãmioare, ci un râu plin cu pietre ascuţite, de felurite dimensiuni, care în final se va scurge într-o cascadã infinitã.
Ca sã construieşti o familie trebuie sã-ţi cunoşti persoana aleasã, sã te simţi o jumãtate dintr-un întreg clãdit prin iubire, respect, sinceritate şi suport. Trebuie sã ştii fãrã urmã de îndoialã ce vrei, pe cine vrei şi ce ai face pentru a-i oferi toatã fericirea de care un muritor poate fi capabil.
Momente de intimitate pe care nu le-ai trãda şi uita, amintiri cât sã-ţi încununeze o viaţã, chiar şi de ai fi nemuritor. O pasiune arzând la fel de vie ca în momentul în care ai realizat cã alãturi de acea persoanã vrei sã zideşti un nou univers cunoscut şi înţeles doar de voi, uneori rãscolit de micile surprize pe care chiar şi dupã ani întregi ea nu le-ar bãnui. Un suport necondiţionat de certuri, un sentiment nemuritor de împlinire şi siguranţa cã atunci când veţi deveni bunici, încã vã veţi împreuna mâinile cu iubire.
Sunt înconjuratã de o superficialitate tulburãtoare a sentimentelor, de interes şi de conformism. Nu aşa ar trebui sã stea lucrurile.

Rãstigniţi-mã ca fiind visãtoare sau tradiţionalistã, însã doar o astfel de iubire aş invidia.

                              "Homecoming" (1940) - Hans A. Bühler (1877-1951, Germania)