Monday, March 31, 2014

Casă/Acasă

Cu cât încerc să te simt mai mult, cu atât încep să mă simt mai departe de casă. Dar ce fac atunci când mă simt adăpostită, dar fragmentată între două "acasă"? Când două locuri diferite încep să rezoneze împreună?    

Mi-e dor.

O altfel de vânătoare

Am obosit să-mi vânez viitorul. Vânătoarea nu este punctul meu forte.

Remodelare emoţionalã

În ultima vreme am avut sentimentul cã, de bunãvoie, am acceptat sã fiu prinsã într-o plasã fãrã cale de ieşire. Am devenit mai nehotãrâtã decât am fost în întreaga viaţã, am adunat câte un alt regret pe care nu-l simt ca fiind al meu, zilnic. Nu mai ştiu pentru binele cui mã lupt când pare sã fie bine aşa.
Orice micã razã de speranţã m-a târât înapoi, poate fãrã voie, pe palma unui suflet răzleț unde m-am aşezat încãpãţânatã, fãrã sã-mi doresc sã mai plec. Dacã m-am hotãrât de mai multe ori decât îmi permit degetele sã numãr sã-mi pãrãsesc cuibul atât de atent construit nu ştiu pe ce temei, întotdeauna m-am întors la fel de voioasã. Pentru cã simţeam cã vreau sã împãrtãşesc lumii întregi cât de mare-mi devine inima atunci când vede un strop de încredere.

Poate a venit momentul sã cedez.

Friday, March 28, 2014

Umbra

O pasăre stătea pitită sub umbră unui pantof. Acolo nu era întuneric, nu era frig, nu era iarnă. Dar aripile-i deveneau tot mai grele.

Thursday, March 27, 2014

Ziditoarea de cuvinte

Am fost deseori capturată de magia cuvintelor, însă de cele mai multe ori m-au dezamăgit. Nu le consider a-mi fi suficiente atunci când am cea mai mare nevoie de ele. Mi-au adus atât fericire atunci când credeam în sinceritatea lor, dar și durere atunci când s-au dovedit a fi aruncate-n vânt fără rost.
Visez la libertate și o caut în artă, în cuvinte, oriunde simt nevoia. Visez să ofer fericire, dar am învățat să nu mai aștept nimic în schimb. Iubesc stabilitatea, iubesc tot ce reprezintă o familie tocmai pentru că nu am avut una întreagă niciodată, am învățat să fac sacrificii și am învățat să pierd. Îmi înfrunt demonii zilnici printr-o putere antrenată de multe încercări ale vieții.
Ţin cu dinții de mica doză de inocență care mai zace în mine, deși tocmai ea este cea care m-a vârât în situații fără ieșire. Nu sunt străină vieții de blogger. Evit de multe ori să-mi fac cunoscute scrierile pentru că știu cât de mult îmi trădează sentimentele. Ţin la sinceritate la fel de mult ca la inocență, însă mulți au descoperit secretul mânjirii ei. Vreau să o protejez.
Și nu în ultimul rând... iubesc viața, așa cum este ea. Mai multe veți descoperi pe parcurs, poate chiar începând de astăzi.
Lectură plăcută și bine ați venit.